Cuvinte pentru toti

Un batranel plapand locuia cu fiul sau,cu nora si nepotelul.Mainile sale ii tremurau,vederea ii era incetosata,iar mersul clatinat.Tata familia manca de obicei impreuna.Dar,bunicul manca foarte greu din cauza mainilor tremurande si a vederii slabe.Mazarea se rostogolea din lingura pe podea,iar cand apuca paharul,laptele se imprastia pe masa.Atunci fiul si nora au pus o masa in coltul camerei unde bunicul putea manca singur,in timp ce familia se bucura de bucatele de pe masa.De cand bunicul sparsese o farfurie,mancarea ii era servita intr-un castron de lemn.Uneori puteai vedea in ochii batranului cate o lacrima.Singurele cuvinte care ii erau adresate erau scurte avertizari atunci cand scapa furculita sau scapa mancarea.Nepotelul de patru anisori privea totul in tacere.Intr-o seara,inainte de cina, tatal a observat ca baietelul sau se juca cu niste bucati de lemne pe care le zgaria.Cu blandete a intrebat copilul: „ Ce construiesti tu acolo,micutul meu?” „Ei,fac un vas mic pentru tine si mama ca sa mancati atunci cand am sa cresc.”-a raspuns copilul dupa care s-a intors la munca sa.